3 zile pe GR 20, Corsica (ep. 3)

A treia zi (a patra daca o numaram si pe cea de odihna) parcurgem etapa dintre Refuge de Carrozzu si Refuge d'Asco Stagnu (Haut Asco) ocazie cu care urcam din nou la peste 2000 metri altitudine.

Un pod foarte fotogenic si care tremura la fiecare pas atunci cand treci pe el; necesar nu era pentru ca se putea trece foarte bine valea si fare el.

Dispunerea aproape orizontala a stratelor de roca dau un aspect de ruina iar valea este practic o sucesiune de mici cascade si bazine cu apa cristalina.

Maaareeaaaaa...

Ajungem la Muvrela, un mic lac de origina glaciara... 

...suspendat pe o treapta sub Col de Stagni, pasul prin care urma sa trecem pe partea opusa a crestei.

Ochiul de apa al lacului din ce in ce mai mic si...

...mai mic pe masura ce urcam spre sa.

Vedere din Col de Stagni spre partea cea mai inalta a Corsicii.

Parcurgem creasta pe o scurta portiune inaintea unei noi coborari lungi si abrupte.

Banda alb-rosie ne-a insotit pe intreg traseul...

Incepe coborarea...

In vale se vede Haut Asco, accesibil cu masina pe un drum panoramic; este punctul obisnuit de plecare pentru cel mai inalt varf din Corsica. In acelasi timp este primul loc de unde te poti retrage usor de pe GR20.

Un exemplar de pin crescut la mare altitudine unde conditiile de viata sunt extrem de vitrege. Se observa forma de umbrela ce maximizeaza captarea razelor solare pe de o parte iar pe de alta parte face arborele mai putin expus la a fi doborat de catre vanturile foarte puternice.

Pe ultima portiune strabatem o padure de pin negru cu multe exemplare monumentale.

Privim cu oarecare parere de rau prin usa cortului spre Monte Cinto (2707 m). "Acoperisul corsicii" ramane acolo, il vom urca data viitoare.

La final cateva informatii, sfaturi si impresii in viziunea Mihaelei:

---

Traseul GR20 e intr-adevar solicitant in primul rand datorita terenului accidentat, cu portiuni de echilibristica si catarare elementara.

A fost destul de aglomerat campingurile fiind aproape pline desi eram la jumatatea lui iunie, iar sezonul incepe din iulie.

E un traseu spectaculos datorita diversitatii peisajului si mie mi-a parut foarte rau ca ne retragem - mi-ar fi placut mult sa termin macar partea nordica.

Asa cum a spus si Mihai, traseul GR20 se parcurge de obicei in 15 zile fiind impartit in 15 etape de cabanele (gites d'etape) unde se poate innopta (innoptarea pe traseu e interzisa atat sub forma de campare cat si sub forma de bivuac).

9 dintre etape se desfasoara pe partea nordica si se spune c-ar fi mai solicitante, dar si mai spectaculoase, si celelalte 6 etape pe partea sudica unde relieful nu mai e atat de energic si varfurile sunt mai putin inalte.

Pe langa punctele de acces/retragere principale (Calenzana in extremitatea nordica, Conca in extremitatea sudica si Vizzavona care separa partea nordica de cea sudica), mai exista puncte intermediare accesibile cu masina.

Am intalnit multe persoane de varsta a treia care mergeau majoritatea mai bine ca si tinerii si erau foarte satisfacuti cand ajungeau printre primii la urmatorul camping.

Defapt pentru majoritatea ruta era un fel de maraton neoficial: se trezeau dimineata foarte devreme pe la 4-5 dimineata, porneau in ritm alert si ajungeau in general pe la amiaza (unii chiar la ora 11) la urmatorul camping unde se opreau pe terasa cu o bere in mana si faceau glume pe seama celor care ajungeau dupa ei.

Bine-nteles ca acesti maratonisti nu aveau bagaje prea mari si nici nu prea aveau nevoie deoarece cabanele de pe traseu ofera mese (unele doar meniu fix, altele ofera si alternative), bauturi (bere, racoritoare, vin - vinul era cel mai ieftin :)), posibilitati de gatit (butelia, aragazul si vesela sunt gratuite in unele cabane pentru toata lumea; la una din cabane era amenajata afara o bucatarie pentru cei care stateau cu cortul, dar fara sa fie vase), iar pentru cazare se putea dormi in cabana sau in corturile cabanei gata instalate si echipate cu izolir, sau cu echipamentul personal pe langa cabana in locurile special amenajate.

Am intalnit si alergatori adevarati care chiar alergau in sort si maieu, doar cu un sistem de hidratare in spate, dar si familii cu copii sau grupuri mai putin antrenate care vroiau doar sa ajunga pana la apusul soarelui la urmatorul camping.

Noi am mers complet echipati cu cort, izolire, saci de dormit, primus gaz cu vesela si mancare, cu autonomie de aprox 6-7 zile urmand sa refacem proviziile sau sa le completam pe traseu. Apa luam fiecare de la refugiu 3 l/pers si eventual o improspatam la izvoarele de pe traseu.

Am incercat sa dormim o noapte in cabana si nu ne-a placut deloc: am avut sforaitori toata noaptea, lumea se culca de la ora 8 seara si se trezea de pe la 4.

Mancarea era destul de scumpa: 17-20 euro cina constand in supa, paste sau cartofi si chec ca si desert, iar micul dejun de 10 euro consta in paine, un patratel de unt, o cutiuta de gem si cafea sau ceai. Omleta era intre 6 si 15 euro dar nu se gasea peste tot. O bere era 6 euro. Apa captata din apropiere era gratis.

Dusurile erau gratuite, in general cu apa rece si se statea la cozi mari, iar cei care asteptau incercau sa-l zoreasca pe cel de sub dus. Desi existau toalete, se foloseau foarte mult si tufele si era destul de urat desi eram inca la inceput de sezon.

Cazarea era 12 euro in cabana, 7-8 euro corturile cabanei cu saltele gonflabile si 6 euro cu echipamentul personal; se plateste per persoana. Sunt unii care "imprumuta" neoficial peste noapte saltelele din corturile ramase neocupate.

La Calenzana se ajunge mai greu: din Calvi, princapalul oras din apropiere, exista autobus dar nu prea convine ora, un taxi e destul de scump (am auzit ceva de 80 euro), cu autostopul sunt sanse destul de mici dar exista, sau se poate pe jos de la campingul "Dolce Vita" din intersectia cu drumul principal spre Calvi.

Noi am stat la campingul "Dolce Vita" (22 euro/noapte 2 persoane, un cort si o masina) si am mers cu masina pana in Calenzana, in parcarea gratuita de la monument (parcare mare, cu umbra multa), dar am vazut la intoarcere ca exista si un camping de tipul "Gite d'etape" la intrarea in Calenzana.

Ne-am retras de la Haut Asco cu autobusul pana la Ponte Leccia, 15 euro/pers cu chitanta, dar l-am asteptat pana la 11.30 desi vorbisem cu soferul ca vrem sa plecam la prima ora iar el ne-a indicat ora 9. In continuare urma sa luam autobusul sau trenul pana in Calvi, si de acolo sa incercam sa recuperam masina. Cum trenurile erau in greva, am asteptat la autobus cateva ore impreuna cu alti treckeri care veneau de la Vizzavona (orele comunicate pentru sosirea autobusului variau intre 13.30 si 18.30), apoi am aflat ca si autobusele au inceput greva. Cei de la punctul de informare pentru turisti ne-au sfatuit sa ne grupam si sa luam un taxi; am fost 6 persoane si am platit in total 190 euro - noroc ca ne-a dus direct la Calenzana.

Cam asa e transportul pe insula. Majoritatea ajung in Corsica cu feribotul (in general din Italia e mai ieftin), iar principalul port ieftin e Bastia.

Noi am platit 80 euro 2 persoane plus masina pentru fery Livorno-Bastia cu bilete luate din timp (cam o saptamana si ceva inainte) si ales pretul minim (bilete care nu se pot anula), apoi am mers cu masina linistiti pana in Calvi. Cei care n-au avut masina, au aflat in Bastia ca nu se poate merge cu trenul si-a rezultat un haos general la autobuse, acestea acordand prioritate grupurilor mari.

---

Speram sa ne intoarcem candva sa parcurgem intregul GR20 pentru ca este intr-adevar spectaculos si il recomandam cu caldura oricui pentru lista "DE FACUT". Atentie, a se servi doar cu genunchi buni si antrenati!

Cititi si:
3 zile pe GR 20, Corsica (ep. 1)
3 zile pe GR 20, Corsica (ep. 2)