"Unde dai si unde crapa!" - filmul unei avalanse in Retezat

Duminica trecuta in Retezat, 3 colegi care schiau pe versantul drept al Vaii Pietrele, in apropiere de Bordul Tomii au declansat o avalansa de placa de vant. Sansa am avut toti 4: ei sa nu fie prinsi in avalansa iar eu sa surprind totul in imagini. Interesant a fost modul in care s-a transmis socul prin zapada pentru a rupe placa de vant si a declansa avalansa la cateva zeci de metri in lateral. Mai jos puteti urmari desfasurarea actiunii...


Momentul T - Schiorul (ultimul care coboara dintre cei 3) incepe virajul care urma sa declanseze ruperea placii de vant.


T + 2 secunde - Schiorul se oprise si este momentul in care placa se rupe. Eu nu am sesizat lucrul asta de la distanta si am lasat aparatul din mana pentru ca mi se parea ca nu mai urmaeza nimic spectaculos dar... m-am inselat amarnic...


T + 13 secunde - pana sa ma dezmeticesc si sa duc aparatul inapoi la ochi avalansa era deja in plina desfasurare: o parte din fragmentele de placa ajunsesera deja la baza dar unele erau inca in miscare.


T + 16 secunde - Bucatile de placa au ajuns deja la baza pantei, doar zapada prafoasa se mai scurge pe versant.


T + 22 secunde - Avalansa se oprise complet.

Dupa 5 ani...

In februarie 2005 o mana de oameni din proaspat infiintata Sectie Universitara Cluj a CAR urcam in Retezat la comemorarea lui Alexandru Bradut Serban (CUXI), tanarul alpinist clujean care a murit strivit intr-o avalansa la doar 23 de ani. Intre timp aceasta tura memoriala a devenit o traditie si la sfarsitul saptamanii trecute, dupa 5 ani, am urcat din nou pe Valea Pietrele unde la 11 februarie 1983, pe versantul drept s-a consumat tragedia lui Cuxi. De data aceasta am fost aproape 40 de persoane.


Clasica panorama spre Curmatura Bucurei...


Fata in fata cu peretele din Bucura II, din cauza vremii inchise si a zapezii instabile am hotarat sa renuntam la a intra in vre-un traseu.




In memoria lui Cuxi...


Am mers sa cataram cascada de gheata de pe muchia Stanisoara. Drumul pana la baza a fost un adevarat chin: inot prin zapada si jneapan in care te afundai pana la piept intr-un omat care desi nu era asa mare ca altadata era afanat pana la nivelul solului. Nici gheata nu a fost ca altadata: mai putina, usor casanta si pe portiunile putin inclinate chiar apatoasa.


Inainte de intoarcere am prins si cateva ore de soare, suficient insa pentru a ne praji ca pe niste raci. In rest mult schi de tura...

Cu schiurile la Cetatea Lita

Sambata am facut o tura scurta pe schiuri de la Liteni pana la Cetatea Lita si retur. Zapada a fost din nou foarte putina, multe portiuni cu iarba si multe pietre, ca dovada m-am ales cu o taietura de vreo 10 cm intr-una din "pieile de foca". Pe scurte portiuni a trebuit chiar sa mergem cu schiurile in spate. Partea buna este ca am reusit in sfarsit sa vizitam cetatea, pe care o vazusem de nenumarate ori de la distanta, atunci cand mergeam vara in zona la escalada.

La schi prin padurile Gilaului

Duminica trecuta am facut o scurta tura pe schiuri prin Muntii Gilaului. Am plecat de undeva de pe Paraul Porcului si am urcat pe un afluent din dreapta acestuia, mai intai direct pe vale apoi pe niste vechi drumuri pana pe o creasta de unde se vedeau deja casele din Mariselu. Zapada a fost foarte putina iar traseul cu foarte multe obstacole: desisuri, arbori rasturnati, vale abrupta etc. Cand am ajuns sus ploaia a inceput sa toarne ca vara. In plus urmau portiuni expuse soarelui, pe care nu mai era aproape deloc zapada, asa ca am fost nevoiti sa facem cale intoarsa dupa doar 2 ore de urcare. Zona este foarte salbatica si putin umblata mai ales din cauza pantelor abrupte si a vailor inguste. Pe aproape tot drumul ne-au insotit niste urme despre care credem ca erau ale unei haite de lupi.

Lebedele de pe Lacul Gilau

Ieri, undeva spre coada lacului de acumulare de la Gilau, la limita ghetii, am putut admira o colonie de 10 lebede.


Alaturi de ele era duium de rate salbatice frumos colorate.


Lebedele vin aici de multi ani, migrand dinspre nord unde iernile sunt mult mai aspre. Pe lacul de la Gilau, ferit de vant si cu suprafata neinghetata complet, ele gasesc conditii excelente pentru a ierna.




De obiciei lebedele raman pe lac pana in luna martie cand migratia le poarta inapoi spre miazanoapte.