La Multi Ani!!!

Pe schiuri prin Vladeasa

Kuala Gandah - sanctuarul elefantilor

Din timpuri stravechi elefantii se gaseau in numar mare in padurile intinse ale peninsulei Malaeziene, preferand mai ales zonele de joasa altitudine. Padurile au inceput insa sa dispara incet incet, mai intai din cauza exploatarilor forestiere si mai nou a plantatiilor de palmier de ulei. Sanctuarul de la Kuala Gandah adaposteste elefantii muncitori care ajuta la mutarea celor salbatici din locuri unde intra in conflict cu oamenii in unele mai salbatice, inca bogat impadurite.


Pe langa elefantii activi, care sunt 8 la numar, aici isi gasesc adapostul si puii orfani, elefanti raniti sau veterani.








De-a lungul a 25 de ani, au fost relocati aproximativ 500 de elefanti salbatici. Antropizarea mai puternica a statelor in sud si vest a dus la scaderea progresiva a numarului de elefanti, cei ramasi fiind in final mutati in zona de est in Kelantan, Terengganu sau Pahang unde exista inca suprafete mari impadurite, in timp ce in unele state ca Perlis sau Selangor nu mai exista practic elefanti salbatici.









(Imagini din 23 August 2009)

Cheile Turzii, deasupra raului de nori

Duminica trecuta am mers in Cheile Turzii sa parcurgem un traseu de alpinism clasic, primul pe anul acesta. Alegem Priponul Mare pentru ca e scurt si in soare.


In chei gasim frig, bruma si un rau de nori ce se prelingeau printre pereti topindu-se apoi pe masura ce urcau pe defileu.


Ne grabim sa ajungem la Pripoane unde speram ca e soare si frumos.


Ajunsi insa constatam ca Soarele jos din aceasta perioada nu mai are puterea sa patrunda pana la baza peretelui ci il scalda doar de undeva de la 15-20 metri deasupra noastra. Pornim dar nu inaintam foarte repede pentru ca e frig, stanca uda iar lungimile de sus inierbate si friabile asa ca dunga de lumina termina traseul inaintea noastra.


Admiram marea de nori ce se varsa prin canion, nori in care urmeaza sa ne scufundam din nou in scurt timp si observam tarziu ca am ajuns intr-un fel de labirint de piatra. Cu un telefon ne lamurim ca urcarea spre platou din acest punct e complicata mai ales ca, intre timp, se lasase noaptea. Noroc cu un punct de retragere pe care il observase Mihaela la urcare, putin in stanga liniei, si care ne scoate din 2 rapeluri inapoi la baza traseului.

Insula Sentosa, Singapore

Este a 5-a insula ca marime din cele 63 care alcatuiesc Singaporele si, in zilele noastre, o foarte populara statiune turistica a carui nume inseamna in dialectul malay: pace si liniste. Prin contrast, in trecut se numea: "Insula Mortii" sau "Insula de Dincolo de Moarte". De ce se numea asa? Nu stie nimeni cu exactitate dar cel mai probabil din cauza piratilor ce misunau pe aici, a credintelor confrom carora aici era paradisul razboinicilor rapusi sau poate in amintirea epidemiei de malarie care in 1840 aproape a exterminat primii colonisti de pe insula.




Puntea suspendata ne conduce de pe plaja Palawan spre mica insula din apropiere. Chiar daca pentru a ajunge aici trebuie sa folosim nu mai putin de 3 poduri, singaporezii se lauda cu cel mai sudic punct al Asiei Continentale, de aici "se vede" Ecuatorul aflat la doar 136 de km distanta.


Faptul ca a Singapore a ramas si azi unul din marile porturi ale lumii se vede clar si in forfota de ambarcatiuni de toate felurile ce roiesc in jurul insulei.



(Imagini din 19 Iulie 2009)

Singapore - Orasul Leului

Desi primele referiri asupra insulei dateaza inca din secolul al 3-lea, numele de azi isi afla radacinile 1000 de ani mai tarziu cand printul din Srivijaya, Sri Tri Buana, acosteaza pe insula unde intalneste un leu (desi este putin probabil ca atunci pe insula sa fi existat lei) si considerand aceasta un semn de bun augur, fondeaza aici o asezare cu numele Singapura, care in sanscrita inseamna "Orasul Leului".


Bazele Singaporeului modern sunt puse insa abia in 1819 cand Sir Thomas Raffles semneaza un tratat in numele Companiei Britanice a Indiilor de Est cu Sultanul din Johor, stapanul de atunci al insulei, si fondeaza aici un port comercial. Rolul acestuia era de a-i concura pe olandezi, principala putere coloniala in arhipelag la acea vreme si a spori puterea britanicilor mai ales in conditiile in care rutele comertului cu opium intre India Britanica si China, devenit extrem de important, treceau pe aici. Asezarea strategica in apropierea stramtorii Malacca si faptul ca era un port fara taxe face ca, in ciuda opozitiei olandezilor, acesta sa cunoasca o dezvoltare foarte rapida si sa ajunga in doar cativa ani un punct central al comertului din regiune.


Daca la sosirea pe insula in 1819, Raffles a gasit o mica comunitate de cateva sute de persoane concentrate in jurul gurii de varsare a raului Singapore, in zilele noastre avem de-a face cu una din cele mai dens populate locuri de pe Pamant iar peisajul insulei a devenit in totalitate urban, construit. Insula este lagata de continent prin 2 poduri ce traverseaza Stramtoarea Johor, cel mai lung avand aproape 2 km.


Esplanada de la malul marii...


Merlionul, animal fantastic gandit special pentru a deveni simbolul orasului combina capul de leu cu corpul de peste. Statuia originala inalta de 8,6 metri, construita in 1972 vegheaza din nou la gura de varsare a raului Singapore dupa ce a fost stramutata in 2002 din locatia sa initiala.


Gradina Botanica incanta mai ales prin abundenta de neimaginat a orhideelor.






Gradina Chinezeasca a fost construita in 1975 dupa principiile arhitecturale si de peisagistica ale vechiului Imperiu Chinez. Pagoda pe 7 nivele de aici este una tipica si urmareste stilul celei de la Templul Ling Ku din Nanjing.


Gradina de Bonsai in stil Suzhou adaposteste peste 2000 de arbori miniaturali.


Ming Hsiang Hsieh - Casa Ceaiului


Vedere asupra gradinii de pe una din terasele pagodei.

(Imagini din 18-19 Iulie 2009)

La Marea Chinei de Sud

Desi vizita in Borneo a fost mult mai scurta decat ne-am fi dorit iar programul foarte incarcat, gasim totusi timp si pentru cateva ore de relaxare la Marea Chinei de Sud, undeva la 20 km spre Sud de Kota Kinabalu, cu vedere spre Pulau Dinawan si alte cateva insule, intr-un mic golf cu apa putin adanca si tulbure, de culoare verde-cenusie cu niscaiva tente rosiatice.


Plaja nu este foarte larga, cu nisip fin presarat cu scoici si fragmente de corali. Fiind insa aproape de o zona intens locuita marea duce la mal, din pacate, si multe gunoaie.




Palmierii aplecati spre mare ascund casutele localnicilor ce se insira de-a lungul plajei.




Intalnim odihnindu-se la umbra si cateva bangka sau canoe cu lonjeron (ama) ambarcatiuni traditionale de pescuit sau transport. Flotorii laterali (din bambus de cele mai multe ori) adauga un plus de stabilitate ambarcatiunii permitandu-i sa navigheze in ape agitate fara insa a pierde prea mult din hidrodinamica.




Pescuit de subzistenta in apele putin adanci ale golfului cu plase sau chiar cu undita. In cazul plasei tehnica e simpla dar cere ceva indemanare si pescarul o executa in cel mai meticulos stil posibil. Fixeaza un capat al plasei undeva la 20-30 de metri de mal apoi o intinde din metru in metru descriind un arc de cerc. Cand plasa se termina o fixeaza la capatul ramas, apoi...


...pescarul se transforma in haitas lovind apa cu o bata pentru ca pestii panicati astfel sa se indrepte pre larg. In final, cu aceiasi meticulozitate, incepe sa adune plasa; din cand in cand culege din ea cate un peste de marimea palmei pe care il aseaza satisfacut in traista.

(Imagini din 6 August 2009)

Ampoita - Tabara de catarat, toamna 2009

Nuuuu, nu am terminat cu Asia, nu scapati asa usor, doar ca nu pot sa nu va impartasesc cateva imagini de la Tabara de escalada de toamna a CAR-istilor Universitari din Cluj ce a avut loc in zona "Calcarele de la Ampoita" (Pietrele Gomnusei), langa Alba Iulia, in 24-25 octombrie.


Si acum daca ma gandesc nu-mi prea vine sa cred ce bafta am avut cu cele 2 zile de vreme perfecta in mijlocul unei perioade de frig, nori, ploaie si chiar zapada. Participarea a fost peste asteptari, aproape 50 de persoane s-au adunat pentru cele 2 zile de escalada, unii veniti de departe: de la Brasov sau tocmai de la Pascani.


"Legendele" despre acest loc povestesc despre trasee foarte dificile, asigurari rare sau prima protectie amplasata la inaltime foarte mare de pamant. Noi am gasit insa, cel putin la "Piatra 2" unde s-a desfasurat in mare parte tabara, trasee "prietenoase", de toate gradele si pe toate gusturile. Ca o dovada ca zona a placut, lumea s-a catarat zi-lumina, desi unii erau la stanca pentru prima data iar pentru altii a fost prima data cand au catarat cap de coarda.


Caracteristice zonei sunt traseele pe fete verticale sau cazute cu alveole, predomina prizele scurse pe o stanca foarte compacta si aderenta. Pe alocuri insa intalnim si portiuni extrem de friabile in zonele cu intruziuni de brecii calcaroase. Cele 3 klippe de calcar alb cu inaltimi cuprinse intre 15 si 44 metri se evidentiaza clar in pesiajul domol de la poalele Trascaului, martori ai eroziunii selective recente dar si ai unei perioade mai vechi si framantate, marcate de miscari tehtonice ce au rupt cele 3 blocuri dintr-o faleza calcaroasa.


La final, desi tabara era de escalada, o parte "cucerim" varful "Pietrei 2" pe un traseu de alpinism clasic cu pitoane si asigurari mobile. Cand ajungi in varf parca satisfactia e alta si asta se vede pe chipurile colegilor.


Ziua e scurta si cum timpul trece pe nesimtite, inserarea ne prinde rapeland sau recuperand materiale de prin perete. De-abia astept tabara din primavara...