Final de sezon in Cheile Turzii

La mijlocul lui noiembrie am mers in Cheile Turzii, in zona Jgheabului.

Am inceput cu Quasimodo, un 6+ de 2 lungimi de coarda.

In a doua lungime am pierdut linia traseului, care apropos are 2 variante, si am iesit in regruparea din Acvila si Mosquito traversand practic tot peretele.

Soarele ne paraseste in timp ce noi rapelam in graba sa incercam inca un traseu...

Intram in clasicul Erasmus Nyarady un 4A/6+ de 4 lungimi de coarda, traseul pe care, cu exceptia Scolii Turdene, l-am parcurs de cele mai multe ori in Cheile Turzii.

Mihaela in a 2-a lungime de coarda...

Din regruparea 3 privim spre obarsia Jgheabului; soarele lumineaza inca sus pe platou desi in chei ne parasise de cateva ore bune. De aici mai avem o lungime de coarda usoara pe creasta. Ajungem pe platou odata cu lasarea serii si ne ratacim luand-o aiurea pe una din multele poteci pana o gasim pe cea buna. 

2 zile scurte la Costila

La inceputul lunii noiembrie am mers 2 zile la Busteni cu ocazia "Festivalului Alpin CAR 2010". Au fost 2 jumatati de zi pline...

Sambata am catarat cateva lungimi de coarda din traseele Cataratorul si Fisura Intrerupta in Tancul Ascutit, langa Refugiul Costila.

Peretele Policandrului (Vulturilor)

Duminica am urcat pe Valea Costilei cu intentia de a intra in Hornul Costilei. Fiind multi si inaintand incet nu am mai avut timp sa ne punem planul in aplicare asa ca am coborat pe acelasi drum.

Tancul Ascutit

Final de octombrie la Ampoita

Ultima zi din octombrie ne-a prins catarand la "Calcarele de la Ampoita" pe o vreme absolut fantastica...

Prin Cheile Ordâncuşei pe bicicleta

Cheile Ordâncuşei se intind pe 2,5 km de-a lungul vaii cu acelasi nume din Masivul Bihor. Tura noastra a fost una scurta (vreo 12 km), intr-o seara de octombrie, pornind din Garda de Jos cu intentia de a ajunge la Scarisoara. Dandu-ne seama insa ca nu avem destul timp ne-am multumit cu o traversare a cheilor.

Groapa Ruginoasa

Este un imens organism torential sapat in stratele friabile ale culmii ce inchide spre sud Valea Seaca din Muntii Bihorului, in apropierea Pasului Vartop.

Daca hartile de la sfarsitul secolului al 19-lea indica in acest loc o ravinare cu diametrul de 200 metri, in prezent aceasta dimensiune s-a triplat iar adancimea Gropii Ruginoase depaseste 100 metri.

Culoarea rosu-violacee este data de cuartitele bogate in oxizi de fier.

Eroziunea este foarte activa si in zilele noastre. In conditiile de clima de munte cu precipitatii bogate, conturul palniei regreseaza de jur imprejur cu cativa metri in fiecare an, inghitind padurea si pajistea din preajma.

Cand am ajuns pe marginea uriasei palnii, ceata era atat de deasa incat abia vedeam la cativa metri departare. Pacla s-a ridicat apoi, insa doar pentru cateva minute...

Culoarea si dispunerea stratelor fragile de roca sugereaza formarea lor intr-un mediu continental cu climat cald si arid.

Eroziunea de aici este atat de activa incat in permanenta se vad si se aud pietricele rostogolindu-se la vale.

Materialul erodat si transportat din Groapa Ruginoasa face ca patul vailor din aval (Seaca, Galbena si chiar Crisul Pietros) sa aiba culoare galben-rosiatica.

De la Vartop la Cetatile Ponorului

O tura de o zi la mijloc de octombrie, pe ploaie aproape neintrerupta dar cu un farmec deosebit dat de culorile toamnei.

De-ale taietorilor de lemne...

Portalul din Cetatile Ponorului

Cu toate ca ne aflam in Tara Motilor ploua... mocaneste.

In Cetati

Toamna cum e ea mai frumoasa...