vineri, 26 august 2011

Corsica - Punta Castellacciu si Monte Senino - (partea a 2-a)

Spre deosebire de toate celelalte drumetii, unde am intalnit multa lume, aici avem privilegiul de a avea intreg muntele doar pentru noi.

Privire inapoi spre Punta Castellacciu

Golful Porto

Ajungem pe varful lui Monte Senino unde nu ne mai saturam sa privim in jur.

Capo Rosso si turnul genovez Turghio

In cele din urma pornim inapoi, am mai fi stat dar timpul ne preseaza iar apa e si ea pe terminate.


Facem din nou slalom printre megalitii rosii din riolit si bazalt.




Astfel de paduri de stejar acopereau cu doar cateva sute de ani in urma mare parte din teritoriul insulei, intre timp, prin "grija" omului, ele au fost inlocuite de maquis.

Mica asezare Girolata si portul de unde pleaca cele mai multe ambarcatiuni spre Scandola.

Punta Castellacciu (dreapta) si Monte Senino (stanga) vazute in contralumina dinspre Porto

marți, 23 august 2011

Corsica - Punta Castellacciu si Monte Senino - (partea 1)

Parcurgerea promotoriului stancos al Capului Senino ce desparte golfurile Porto si Girolata a fost cea mai spectaculoasa drumetie pe care am facut-o in Corsica. Extrem de frumoase au fost privelistile dar si traseul in sine: un labirint de piatra printre megaliti, prin canioane si valcele prabusite, traversand portiuni impadurite sau cu maquis iar in tot acest timp avand practic marea la picioare.

Vedere spre Golful Girolata; in deapta se vede Scandola iar in stanga Castellacciu si Senino, varfurile pe care urma sa urcam.

Punta Castellacciu (585 metri) vazut din Bocca a Croce (Col de la Croix).


O prima portiune se merge printr-o padure xerofila unde ne intersectam cu o turma de mistreti.

Una din putinele flori intalnite. De vina a fost in mare parte perioada secetoasa in care ne aflam.


Peninsula Scandola: in anii '60 aici si-au gasit refugiul ultimele foci calugar corsicane. Desi intre timp acestea pierisera, sub inspiratia acestui fapt, in 1975 zona este declarata rezervatie naturala cu protectie stricta, accesul fiind interzis pentru a-i pastra nealterat caracterul natural. Sunt protejate ecosisteme costiere foarte complexe cu bioconcretiuni de suprafata dar si formatiuni coraligene la adancimi mai mari, specii de pasari, delfini si altele. Din pacate faima acestui loc a creat in jurul sau o mica industrie turistica: sute de ambarcatiuni, unele cu motoare de mare putere si mii de turisti, se imbulzesc zilnic in jurul peninsulei sufocand zona.

Versantii stancosi extrem de abrupti se prabusesc direct in mare.

Monte Senino (619 metri) vazut de pe Punta Castellacciu.

Spre Monte Senino traseul devine un adevarat labirint de piatra prin care ne orientam cu ajutorul momailor si a unor mici puncte de vopsea.


Golful Porto

La un moment dat traseul trece printr-un canion atat de ingust incat pe alocuri abia te poti strecura.

vineri, 5 august 2011

Corsica - plajele din Nord si desertul Agriatelor

In Nordul insulei Corsica, de-a lungul extremitatii nordice a desertului Agriatelor, intre St. Florent si Ogliastro, se intinde pe o lungime de aproximativ 50 km cea mai lunga portiune de litoral salbatic de la Marea Mediterana. Noi am parcurs o treime si ceva din acest litoral, pana la Saleccia unde am ramas peste noapte in sigurul camping din zona.

Experienta senzoriala este maxima, aromele de maquis se amesteca cu cele ale marii iar culorile peisajului sunt absolut senzationale.

Plajele din aceasta zona sunt considerate a fi cele mai frumoase din Corsica.

La gurile de varsare ale raurilor s-au format mici lagune despartite de mare prin cordoane de nisip ce formeaza plajele. In rest tarmul este stancos sau, in unele locuri, cu ingramadiri de pietris de diferite dimensiuni.

Apa limpede capata culori spectaculoase in functie de adancime si culoarea substratului. 

Un cormoran se odihneste pe o piatra de langa tarm iar apropierea nostra nu pare sa-l ingrijoreze.

Pe un promotoriu stancos, la 2 pasi de mare, se pastreaza ruinele turnului genovez Mortela. In 1794, doua nave britanice de razboi  cu peste 100 de tunuri la bord au asediat si bombardat turnul timp de 2 zile pana cand cei din interior s-au predat. Zidurile erau atat de solide incat turnul a ramas partial in picioare iar din cei 33 de oameni care il aparau doar 2 au fost ucisi in timpul asediului.

Poteca serpuieste de-a lungul malului stancos cu dese urcari si coborari care desi sunt scurte au insumat totusi, la finalul zilei, cateva sute de metri de denivelare pozitiva.

Plaja Loto, preferata noastra, cu apa extrem de limpede si cu nisip fin si alb, e usor accesibila doar de pe mare. Se mai poate ajunge aici pe jos in cateva ore de-a lungul litoralului sau exista un drum de pamant care ajunge in apropiere dar este practicabil doar cu masini de teren. 

Plaja Saleccia, mult mai intinsa si mai cunoscuta decat Loto, e si mai greu accesibila: aproximativ 5 ore de mers pe jos de-a lungul litoralului, sau cu masini de teren, sau de pe mare cu ambarcatiuni mici neavand ponton pentru vaporase ca si Lotto. La Saleccia apa e mai adanca si mult mai agitata, cu alge si in consecinta mult mai putin limpede, iar nisipul e mai rosiatic.

A doua zi prefer sa scurtez promotoriul ce desparte cele doua plaje, ocazie cu care sa pot admira si partea interioara a desertului Agriatelor.

Pe prima portiune traversam o padure de pini de Alep ce creste pe dunele de la Saleccia.

La doar cativa kilometri de tarmul marii relieful este deja foarte framantat. Agriate nu e tocmai un desert asa cum ne-am astepta, fiind acoperit de vegetatie de maquis iar in albia raurilor exista mici iazuri si mlastini. Confuzia vine din faptul ca terenul nu este propice pentru agricultura primind in consecinta, eronat, titulatura de "desert".

Plaja si laguna Loto vazute de pe inaltimile din apropiere.

De la Loto, pentru a castiga cateva ore de baie si pentru a ne bucura de plaja, luam vaporasul...

...inapoi spre St. Florent.