joi, 28 ianuarie 2010

La schi prin Muntii Sureanu


Spre Varful lui Pătru


Slalom spre Soare


Rasare si Luna


Vedere spre Lacul Oasa...


...si spre Varful Sureanu


In coborare de pe Varful lui Pătru

vineri, 15 ianuarie 2010

Zone piscicole in raurile Romaniei

Deoarece "Pestii cu raspandire limitata in apele Romaniei" au starnit mare interes va propun inca un articol mai vechi pe o tema asemanatoare pe care l-am publicat de asemenea in "Pescar Modern" prin 2001.

------------------------------------------------------------------------------------------------

Configuratia retelei hidrografice a tarii nostre este strans legata de prezenta arcului carpatic, ca obarsie a majoritatii apelor curgatoare, de dispunerea sub forma de amfiteatru concentric a marilor trepte de relief, care imprima caracterul radiar-divergent al curgerii raurilor si de prezenta fluviului Dunarea, ce colecteaza apele de pe 97,8% din teritoriul Romaniei.



Pe masura ce raurile isi croiesc drum spre varsare, viteza de curgere a apei se reduce odata cu scaderea pantei, iar albia se largeste. In acelasi timp, creste debitul, concentratia in saruri dizolvate si amplitudinea variatiilor termice, apa devine mai tulbure datorita materiilor in suspensie transportate, planctonul (plante si animale mici care innoata sau plutesc la suprafata apei) si macrofitele (plante superioare) acvatice devin mai abundente, iar cantitatea de oxigen dizolvat scade.
Odata cu variatia parametrilor amintiti, se modifica de asemenea si populatia piscicola a raurilor (ihtiofauna). In general, in cadrul unui bazin hidrografic, o specie de peste se intalneste in toate punctele care ii ofera conditii de viata favorabile. De exemplu, pastravul indigen (Salmo trutta fario) il intalnim in aproape toate paraiele si raurile de munte cu apa limpede si curent rapid, in timp ce crapul (Cyprinus carpio) vietuieste in zona inferioara a raurilor mari de ses, cu un curs lent si apa tulbure. Exista bineinteles si exceptii: de exemplu, aspretele (Romanichtys valsanicola) este raspandit doar in cursul superior al Argesului si afluentii acestuia (Valsan si Raul Doamnei), desi conditii favorabile vietii acestei specii exista si in celelalte rauri.

Astfel, in functie de variatia conditiilor de viata din mediul acvatic si, odata cu acestea, a faunei acvatice, putem deosebi in lungul raurilor Romaniei o serie de zone piscicole, edificate de existenta unor ihtiofaune asemanatoare, fara insa ca aceste zone sa fie net delimitate intre ele.

Zona pastravului cuprinde paraiele si cursul superior al raurilor de munte cu ape limpezi, reci (maxim 18gr C), bogate in oxigen, ce curg pe substrat format din stanci, bolovanis sau pietris.


Defileul Somesului Cald - zona pastravului

Specia dominanta este pastravul indigen, alaturi de care apar chiscarul (Endontonmyzon danfordi), boisteanul (Phoxinus phoxinus), grindelul (Noemacheilus barbatulus) si zglavocul (Cotus gobio). In partea inferioara patrund din zona vecina lipanul (Thymallus thymallus, mai rar), chetrarul (Gobio uranoscopus frici) si moioaga (Barbus meridionalis petenyi).
Raurile caracteristice acestei zone sunt reduse ca lungime si extrem de numeroase, impanzind Carpatii intr-o adevarata retea. De aceea vom amininti doar cateva dintre ele: Iara cu afluentii Baisoarele, Filia, Paraul Negru; Runcu; Gurghiu cu Fancelul, Mestera, Lapusna, Sebis; Sebes cu Bistra, Dobra, Valea Mare, Tartaraul; Raul Mare cu Raul Ses, Lapusnicul, Gura Apei; Cerna cu Carbunele, Izvorul, Pecinisca; Lotru cu Tunari, Latorita, Valea lui Stan; Teleajen; Bistrita moldoveneasca cu Tibaul, Carlibaba, Dorna, Borca, Ceahlau, Tarcau; Putna etc.

Zona lipanului si a moioagei caracterizeaza raurile mari de munte cu ape limpezi si bine oxigenate, curs rapid, turbulent si debit relativ mare, dar cu importante variatii sezoniere. Amplitudinile variatiilor termice diurne si anuale sunt mici, apa ramanand in general rece (nu nedepaseste 20gr C).
Pestii caracteristici sunt lipanul si moioaga, alaturi de care vietuiesc chiscarul, pastravul indigen, boisteanul, chetrarul, grindelul, zglavocul, precum si trei specii limitate strict la aceasta zona: lostrita (Hucho hucho), cleanul dungat (Leuciscus souffia agassizi) si aspretele. Din zona inferioara patrund: cleanul (Leuciscus cephalus), beldita (Alburnoides bipunctatus), scobarul (Chondrostoma nasus), porcusorul comun (Gobio gobio), mreana (Barbus barbus), cara (Sabanejewia aurata balcanica), nisiparnita (S. romanica) si mihaltul (Lota lota).
Aceasta zona a raurilor mari de munte populate cu lipan si moioaga, se individualizeaza in Tisa, Viseu, Iza, Somesul Mare, Somesul Cald, Bistrita ardeleana, Crisul Repede cu afluentii Iad si Dragan, Aries, Tarnava Mare, Raul Mare, Cerna, Jiu, Arges cu Raul Doamnei, Suceava, Moldova, Bistrita moldoveneasca cu Dorna, Bicaz, Tarcau, Buzau cu Basca etc.
In unele rauri, chiar cu debit mare si propice vietii lipanului, acesta lipseste (ex: Crisul Negru, Raul Targului, Dambovita etc.) caz in care putem vorbi doar de zona moioagei.

Zona scobarului este caracteristica apelor curgatoare ce strabat regiunea de dealuri, podisuri si depresiuni. Se deosebeste de zona precedenta prin curentul mai atenuat, amplitudinea oscilatiilor termice mai mare, apa inregistrand temperaturi maxime de pana la 25gr C. Substratul caracteristic este alcatuit din prundis, insa apar din loc in loc si zone acoperite cu mal. Vegetatia acvatica este mai bogata decat in zona precedenta: un rol important il au algele care acopera suprafata pietrelor (bioderma), constituind o sursa importanta de hrana pentru pesti.
Alaturi de scobar apare cleanul (uneori chiar mai abundent decat acesta), cleanul mic (Leuciscus leuciscus, caracteristic acestei zone), beldita, boarta (Rhodeus sericeus amarus), morunasul (Vimba carinata), porcusorul comun, chetrarul, porcusorul de nisip (Gobio keslleri), mreana, moioaga, cara, nisiparnita, somnul (Silurus glanis), mihaltul, fusarul (Acer streber). Din zona inferioara patrund, mai ales in zonele cu un curs lent, stiuca (Esox lucius), babusca (Rutilus rutilus), platica (Abramis brama), bibanul (Perca fluviatilis) si, uneori, chiar crapul.
Aceasta zona edifica sectorul colinar al raurilor Tisa, Somes, Somesul Mare, Somesul Mic, Mures, Tarnave, Aries, Crisuri, Timis, Jiu, Motru, Olt, Arges, Dambovita, Buzau, Suceava, Moldova, Bistrita Moldoveneasca, Prut, Siret etc.

Zona mrenei se intinde in portiunea superioara a sectoarelor de campie ale raurilor mari, cu fund nisipos sau acoperit de prundis marunt. Se caracterizeaza printr-o mare amplitudine a variatiilor de debit si temperatura, adancime mica, latime mare, apa fiind in cea mai mare parte a anului tulbure.
Pe langa mreana aici vietuiesc stiuca, babusca, cleanul, platica, morunasul, scobarul, boarta, porcusorul de nisip, cara, somnul, bibanul, fusarul, pietrarul (Acer zingel). Din zona superioara patrunde beldita, iar din cea inferioara avatul (Aspius aspius), batca (Blicka boerkna), crapul, carasul (Carassius auratus gibelio), ghibortul (Acerina cernua), salaul (Stizosteidon lucioperca). In bratele laterale cu apa aproape statatoare se intalnesc frecvent rosioara (Scardinius erythrophthalmus) si linul (Tinca tinca).
Zona mrenei se individualizeaza in Somes, Mures, Tarnave, Timis, Jiu, Olt, Arges, Siret, Prut etc.

Zona crapului succede zona mrenei, cuprinzand Dunarea si cursul inferior al raurilor mari de campie. Fata de zona precedenta apa are curgere mai lina, este mai adanca si mai tulbure, iar vara se incalzeste pana la 30gr C. Substratul este alcatuit din nisip fin, argila sau mal.
In aceste ape traieste crapul, stiuca, babusca, vaduvita (Leuciscus idus), avatul, obletul (Alburnus alburnus), batca, platica, cosacul cu bot turtit (Abramis sapa), sabita (Pelecus cultratus), boarta, porcusorul de ses (Gobio albipinnatus, caracteristic acestei zone), caracuda (Carassius carassius), carasul, bibanul, ghibortul, rasparul (Acerina schraetzer), salaul si, doua specii de origine nord-americana, introduse in apele tarii noastre si care s-au dovedit foarte daunatore, distrugand puietul si icrele pestilor indigeni: somnul pitic (Ictalurus nebulosus) si bibanul soare (Lepomis gibossus).
Alaturi de Dunare, cuprinde portiunile inferioare ale raurilor mari de campie: Mures, Bega, Timis, Jiu, Olt, Arges, Prut etc.

Zona cleanului se dezvolta in sectorul colinar si superior de ses al raurilor mici, caracterizate de variatii foarte importante de debit. Aceste rauri se prezinta sub forma unei alternante de zone cu apa rapida si putin adanca si zone cu curgere lenta si apa adanca. Substratul difera destul de mult: domina nisipul fin sau grosier, uneori amestecat cu prundis dar apar si portiuni intinse sapate in argila sau acoperite cu mal.
Cleanul este secondat in aceste ape de fufa sau pleava (Leucaspius delineatus), oblet, boarta, porcusorul comun, Pseudorazbora parva (originar din China, patruns accidental in apele noastre), zvarluga (Cobitis taenia), cara si nisiparnita.
Se individualizeaza in Crasna, Barcau, Barzava, Vedea, Teleorman, Mostistea, Calmatui, Barlad, Zeletin, Bahlui, Jijia etc.

Zona bibanului urmeaza zonei cleanului cuprinzand cursul inferior al raurilor mici de campie. Caracteristic acestei zone este viteza de curgere lenta a apei, fundul malos sau argilos si vegetatia foarte bogata. Majoritatea acestor sectoare de rauri apar sub forma unor salbe de mici iazuri cu apa aproape stagnanta.
Dintre speciile de pesti, alaturi de biban, aici traiesc tiganusul (Umbra Krameri), stiuca, babusca, rosioara, fufa, obletul, batca, boarta, crapul, carasul, somnul pitic, bibanul soare, ghibortul, mocanasul (Gobius gymnotrachelus) si guvidia mica (Proterorhinus marmoratus).
Apare in Aranca, Bega Veche, Vedea, Mostistea, Calmatui, Barlad, Bahlui, Jijia etc.

Putem concluziona ca ihtiofauna raurilor noastre variaza in functie de conditiile de viata oferite de acestea. Factorii care influenteaza viata pestilor (viteza curentului, debitul, temperatura apei, concentratia de oxigen si saruri dizolvate, transparenta apei, abundenta planctonului si a vegetatiei hidrofile etc.) se modifica treptat iar odata cu acestea si speciile de pesti existente. Aceste treceri de la o zona la alta nu se fac brusc, ci treptat, o specie caracteristica unei zone vietuind si in amonte si in aval de limitele zonei respective, dar in cantitati mai mici si de obiciei realizand cresteri mai reduse.

O serie de factori contribuie la deprecierea conditiilor de viata din raurile noastre si odata cu aceasta la scaderea cantitativa si calitativa a ihtiofaunei, mergand de la imputinarea numarului de indivizi pana la disparitia totala a unor specii din unele rauri, sau chiar pana la individualizarea in unele rauri a unor portiuni "moarte". Acesti factori, indusi prin activitatile irationale ale omului (poluare prin deversarea apelor reziduale industriale si menajere, amenajari hidrotehnice, braconaj, pescuit excesiv etc.), combinati cu indiferenta generalizata fata de soarta apelor si a pestilor, au avut si vor avea in continuare consecinte dezastruoase.

marți, 5 ianuarie 2010

Fagarasul intre ani


De Anul Nou am urcat miercuri seara in Fagaras la Cabana "Valea Sambetei". De la inceput zapada a fost foarte putina si ne bucuram ca nu am mai carat cu noi si schiurile de tura. Noaptea a inceput sa ploua asa ca in ultima zi a anului trecut ne trezim tarziu. Vremea da insa semne de indreptare si hotaram sa incercam muchia ce pleaca din Caldarea Buna si urca pana pe Varful Slanina, un traseu scurt ce ne interesa pentru ca este una din variantele ce pot fi folosite pentru a urca in creasta in conditii de risc mare de avalansa, cand ferestrele sambetei devin veritabile capcane.


Chiar daca soarele straluceste peste Tara Fagarasului, norii se agata cu incapatanare de crestele muntelui.


Zapada are consistenta apoasa si stratul ramane subtire si in caldarile de sus, peste tot rasar pietre iar in zonele expuse viscolului se vede iarba.


Ajungem la baza tocmai cand echipa de trei, plecata cu putin timp inaintea noastra de la cabana, tocmai intra in traseu.


Parcurgem concomitent urcarea pana in sa apoi pentru a evita aglomeratia aleg o linie usor partea stanga, traversez o limba de zapada, asigur la un friend si continui pe o fata pietroasa. Inaintez incet pentru ca zapada este putina si dau mai mult de stanca iar pernitele de iarba nu sunt inghetate pentru a tine bine lama pioletului. Multe pietre care in mod normal ar fi fost fixate de frig acum stau sa cada la cea mai mica neatentie. La un moment dat imi dau seama ca un brau de piatra ascendent ma impiedica sa ies in dreapta spre fata muchiei si descatar ca sa caut un punct unde pot traversa. Incerc sa mai montez un friend dar cand eliberez cama bolovanul se rupe in doua. Ies pe fata si regrupez la un amaraj, apoi inca o lungime de coarda pana pe primul varf, apoi saua. Ma uit la ceas si constat ca pierdusem mult timp pe acea fata expusa. Intre timp norii cenusii se adunasera amenintator deasupra noastra si invaluisera partile mai inalte ale crestei. Incepe sa toarne cu mazariche. Hotaram sa ne retragem si le strig asta celor din fata care deja ajunsesera pe al doilea varf, ca nu cumva sa ne astepte.


Din sa se vede Coltul Balaceni in toata splendoarea.


Montam un rapel pe dupa un colt de stanca si incepem sa coboram dar cei 30 de metri ai semicorzii nu ne ajuta sa pierdem prea mult in altitudine.


In timp ce Mihaela rapeleaza mai arunc o privire spre creasta care continua cu o portiune pietroasa apoi cu un horn destul de ingust.


Nu mai gasim un alt colt propice pentru rapel asa ca montez o regrupare dupa un bolovan. Sap cu degetele intr-o fisura pentru a face loc unui friend dar fara succes. De aici pornim in descatarare asigurata, apoi concomitent pana in fundul caldarii. Ne grabim sa coboram pentru ca vantul puternic ne loveste in fata cu mii de boabe de gheata.


Muchia Slanina ramane in urma pe fond de nori cenusii si va mai fi acolo multa vreme de acum incolo. In dreapta se vede primul valcel pe care am urcat iar undeva la mijloc cel pe care ne-am retras.


In noaptea de Anul Nou a inceput sa ploua si a continuat pana a doua zi dupa-masa asa ca zapada de pe vale se topise aproape complet. Avand in vedere vremea am hotarat sa coboram sambata dimineata cand a inceput din nou sa ninga, dar zapada ne-a insotit doar putin timp, apoi ploaia i-a luat locul din nou.