Rodnei - Piciorul Mosului

Piciorul Mosului este o muchie prelunga ce coboara de pe Pietrosul Rodnei pana in Valea Viseului. In partea superioara se desparte in 2 creste accidentate ce incadreaza Zanoaga Mare. Am pornit sambata trecuta de dimineata spre Borsa, tinta noastra fiind ramura din stanga a Piciorului Mosului despre care auzisem multe povesti, dar nimeni nu reusise sa ne lamureasca exact cum se parcurge in conditii de iarna, asa ca am hotarat sa o parcurgem vara dar cu "ochi de iarna". 

Hotaram sa nu abordam muchia chiar de la baza fiind o prima portiune lina si neinteresanta si urcam de la Iezerul Pietrosului pieptis sa iesim inainte de prima portiune verticala. Cum era deja destul de tarziu hotaram sa amanam continuarea pentru a doua zi dimineata.

Vremea a fost instabila asa ca ne petrecem seara privind spectacolul norilor si cautand apa si locuri de bivuac.

Pana la urma montam doua bivuacuri: unul comod sub cerul liber si unul "de ploaie" sub o lespede si protejat cu folia de supravietuire. Am avut ocazia sa le folosim pe amandoua pentru ca la un moment dat, in cursul noptii, a plouat putin. Dimineata am vazut pentru prima data o capra neagra in Muntii Rodnei si am auzit tipatul marmotelor in Zanoaga Mare.

Am pornit concomitent urmarind cat mai direct linia crestei. Terenul este usor si asiguram rar si mai mult de antrenament ca sa nu ne iesim din mana la plasarea mobilelor. Cel mai bine stau camele si amarajele, nucile mai putin. Asigurari fixe nu am gasit.

Portiunea mediana este cea mai accidentata. Aici exista 2 rupturi de panta unde stanca devine aproape verticala iar in cateva locuri trebuie depasite mici surplombe. Desi ulterior s-a dovedit a fi mai usor decat parea, acea zona am parcurs-o in sistem cap-schimbat cam 4 lungimi de coarda.

Versantul este mai abrupt pe partea dreapta si domol pe stanga asa ca in caz de vreme rea sau alte probleme retragerea spre Caldarea Iezerului este posibila cam de oriunde.

Cum nu am gasit nicaieri un grad pentru acest traseu, as spune 2B cu pasi de 5 daca se tine creasta matematic fara sa se ocoleasca pe iarba. 

Pe portiunea superioara creasta pierde din verticalitate si inaintam din nou concomitent.

Soarele ce straluceste din spate imi proiecteaza pentru cateva clipe silueta inconjurata de un halou in ceata deasa de pe partea opusa. Fenomenul poarta numele de "Spectrul din Brocken".

La final se coboara intr-o mica sa de unde urcusul continua pe o panta inierbata pana pe Pietrosul.

Traseul a durat 2:45h in echipa de doi si am castigat in altitudine aproximativ 250 m de la baza primului colt pana in saua finala. Daca in conditii de vara nu e cine stie ce pentru iarna pare un treseu interesant, am ochit linia si probabil il vom incerca cat de curand in conditii hivernale. Atunci bineinteles traseul se abordeaza direct pe linia crestei de la baza (undeva in drepul Statiei Meteo, chiar la baza caldarii) iar retragerea din creasta devine delicata.

Pentru intoarcere am continuat spre Vest pe muchia Pietrosului peste Vf. Hotarului, am coborat pe la Casa Laborator "Fata Pietrosului" pana in Moisei.

Schi la Cavnic

Am pornit tarziu din Cluj, pe la 9, fara sa ne grabim, si-am scapat de aglomeratie de tot: in 3 ore eram pe partie si-am fentat si gropile profitand de cele 2 benzi libere.





Ca si vreme am avut de toate: soare cu cer albastru si nori jucausi, apoi perdea de nori ca sa nu lase soarele sa-si faca de cap cu pielea noastra inca insuficient de bronzata, au urmat fulgi mari si muulti ca sa ne amintim de iarna si ca sa mai schimbe putin situatia pe partie nu cumva sa ne plictisim, iar spre seara norii s-au retras pentru a lasa soarele sa-si faca numarul: un apus superb cu multe lumini colorate peste albul imaculat din jur si peste padurea imbracata in haine de sarbatoare.





Partia a avut multa zapada, in primele ore ne-am dat pe Icoana unde functionau 2 teleschiuri si nu se statea la rand, apoi ne-am mutat pe Roata unde am asteptat doar prima tura, dupa care lumea a cam plecat si-am ramas o mana de oameni, dar nu cred ca ceilalti au plecat din cauza noastra :)). Si asa cu partia aproape goala am schiat pana s-a facut intuneric.

Mihaela C.

Lacul Rosu

Legendele vorbesc despre o tanara rapita de un talhar care isi avea salasul in vagaunile din Cheile Bicazului si care nedorind sa-l ia pe acesta de barbat a implorat ajutorul muntelui. Atunci a pornit o ploaie nemaipomenita care a pravalit muntele peste ei ingropandu-i pentru totdeauna si, stavilind apele, a zamislit in acel loc lacul cu apele rosii. O alta legenda vorbeste de o stana ingropata cu ciobani si oi de o vijelie starnita din senin. Dupa aceasta nefericita intamplare oamanii au botezat muntele Ucigasul (Ghilcos, Gyilkos).


Daca povestile or fi avand ori ba vre-un sambure de adevar nu stim cu siguranta, cert este insa faptul ca in vara lui 1837, ploile foarte abundente au provocat o alunecare masiva de teren de pe versantul Pietrei Ghilcos barand curgerea Raului Bicaz. Apele s-au adunat in spatele barajului natural astfel format, dand nastere singurului lac de acest fel de la noi din tara.


Culoarea apei este data de gresia rosie foarte friabila, spalata in apele lacului de paraul numit, cum altfel decat, Rosu.


Din padurea existenta inaintea dezastrului au ramas doar ici-colo cateva trunchiuri care strapung oglinda apei conferind lacului un aer de poveste.

Prin Cheile Bicazului - ziua a 2-a

A doua zi ne-a purtat pasii pe versantul opus al Cheilor Bicazului via Saua Tifrea, Piatra Poienii, Cheile Bicajeluilui, urcare de-asupra Peretelui Turnuletului si revenire prin Bicajel.

Cheile Bicazului pe coclauri - ziua 1

Prima zi din cele 3 petrecute colindand prin unghene si cotloane mai ascunse ale cheilor raului Bicaz ne-a purtat pasii pe traseul Cheile Laposului - Brana Pietrei Bardosului - Piatra Bardos - Catunul Barnadu.

Povestea detaliata si alte imagini gasiti aici: http://carclujuniv.blogspot.com/2009/06/bicaz-2009.html


Cascada in Cheile Laposului


Delicatul curpen alpin (Clematis alpina) imbraca in dese locuri puii de conifere sau tufisurile de foioase in strai inflorit.


Privim de la inaltimea Branei Pietrei Bardosului codrii desi de pe firul vaii


Unul din ultimii stanjenei (iris) infloriti, desi in aceasta perioada ei ar trebui sa fie abia boboci, din cauza vremii calde si a secetei vegetatia e mai avansata cu cateva saptamani


Vedere de pe Piatra Bardos


Gospodarie de vara plasata intr-un decor de vis cu Munticelu in fundal


Ne imprietenim cu localnicii


Facem o pauza si admiram peste gard Peretele Nordic al Surducului si a lui Fisura Artei.


Incheiem ziua prin fanatele inflorite ale Catunului Barnadu

O dimineata in Calimani

O seara in Calimani