Scotocind printre vechituri am dat peste un articol scris cu ceva vreme in urma, prin 2002 cred, si care a aparut la vremea lui in revista "Pescar Modern". Va invit sa-l cititi in cele ce urmeaza...
_______________________________________________________________________
Limitarea arealelor de raspândire a diferitelor specii de pesti în România au cauze ecologice, anume variatia conditiilor de mediu din apele în care traiesc. Alaturi de limitarile de natura ecologica intervin si cele biogeografice legate de restrângerea sau extinderea in timp a arealelor, în special datorita variatiilor climatice. Astfel, în tara noastra traiesc o serie de specii care sunt raspândite doar în anumite regiuni sau râuri ale tarii, cu toate ca ar avea conditii de viata favorabile si în rest. Aceste specii, în numar de 7, sunt fie relicte fie imigrante ale perioadei postglaciare.
Babusca de Tur (Rutilus pigus virgo) - vietuieste în apele Dunarii, Tisei si a afluentilor acestora din Austria, Cehia, Slovacia si Ungaria. In România este prezenta doar în apele râului Tur, în nord-vestul tarii. Se hraneste atât cu vegetatie acvatica, cât si cu diferite nevertebrate bentonice.
Poate ajunge pâna la 25-30 cm lungime, este colorata brun-verzui pe spate, iar pe abdomen este albicioasa, având culori mai vii decât babusca comuna.
Cleanul dungat (Leuciscus souffia agassizi) traieste în râurile Sapânta si Viseu (Maramures), în special în zona lipanului, dar urca si spre cea a pastravului. Prefera portiunile cu apa lina, dar îl întâlnim si în repezisuri. Aceasta specie este raspândita doar în câtiva afluenti ai Rinului superior si în unele ape de munte din bazinul Dunarii. Se hraneste cu vegetatie acvatica (Diatomee si alge filamentoase) si diferite insecte acvatice si aeriene.
De obiciei lungimea corpului este de 15-18 cm. Dintre rudele sale prezente în apele noastre se aseamana cel mai mult cu cleanul mic (Leuciscus leuciscus), de care se deosebeste însa prin coloritul mai intens si prin numarul mai mare de solzi. O dunga cenusie cu reflexe metalice îi brazdeaza flancurile de la ochi pâna la baza cozii, deasupra liniei laterale. Aceasta devine violeta sau cu reflexe violete în perioada de reproducere.
Babusca mica (Leuciscus borysthenicus) traieste în România doar în delta si Dunare, pâna la Braila. In Europa traieste în portiunea inferioara a fluviilor ce se varsa in Marea Neagra si în fluviul Marita ce se varsa în Marea Egee. Este un imigrant postglaciar dinspre est din partile cu apa mai putin sarata ale Marii Negre.
Lungimea corpului este de 12-14 cm, asemanându-se la colorit cu babusca. Din aceasta asemanare deriva si numele popular impropriu de babusca mica, fiind în realitate un peste din genul cleanului.
Fâta (Cobitis elongata elongata) vietuieste în apele râului Nera (Banat), în zona scobarului, pe fundul nisipos sau acoperit cu prundis, unde asteapta rabdatoare momentul potrivit pentru a-si ataca prada: larve de insecte, viermisori etc. In trecut aceasta specie traia si în apele Jiului, dar a disparut datorita intensei poluari a apei din acest râu. Se apreciaza ca aceasta specie a disparut în timpul ultimei perioade glaciare, iar în postglaciar a imigrat din afluentii de pe malulul sudic al Dunarii, unde este, si astazi, mult mai raspândita.
Lungimea maxima la care ajunge este de 16 cm. Este frumos colorata: galbui cu pete negre dispuse atât pe spate cât si lateral sub forma unor dungi, în timp ce abdomenul este albicios.
Nisiparnita (Sabanejewia romanica) populeaza portiunea mijlocie si inferioara a apelor de munte (zona pastravului si a lipanului) din Oltenia, vestul Munteniei si sudul Ardealului. Este endemica în partea centrala si sud-estica a României si în nord-vestul Bulgariei, formata prin izolare din populatiile de câra, mult mai raspândita. Traieste în locurile cu fund nisipos, hranindu-se la fel ca si fâta cu diferite nevertebrate.
In mod obisnuit lungimea nisiparnitei este de 8-12 cm. Coloritul este galbui pe spate si flancuri, brazdat de pete închise, iar pe burta este alb.
Zglavocul pestrit (Cottus poecilopus) traieste în apele de munte din Maramures si Moldova, alaturi de zglavocul comun. Aceasta specie a patruns în apele noastre dinspre nord-est, la sfârsitul glaciarului - inceputul postglaciarului. Se hraneste în special cu latausi, dar si cu larve de insecte, insecte, viermisori, icre, pui de peste etc.
Este un peste de talie mica (8-10 cm), fiind colorat cafeniu-verzui si, spre deosebire de zglavocul comun, are aripioarele stropite cu pete cafenii (de aici si denumirea de "pestrit").
Aspretele (Romanichthys valsanicola) a fost semnalat pentru prima data în 1957 în cursul superior al râului Arges si în afluentii acestuia (Vâlsan si Râul Doamnei), în zona lipanului. Arealul sau, care probabil se extindea în trecut mai departe spre nord, s-a redus ca efect al glaciatiei. Este singurul gen si specie de peste endemic în apele României. Traieste ascuns pe sub pietre alaturi de zglavoc, de care se deosebeste prin prezenta solzilor. Se hraneste în special cu larve de insecte acvatice.
Lungimea obisnuita a corpului este de 10-12 cm. Este o forma primitiva care pastreaza caractere ale ambelor subfamilii de Percide actuale. Corpul este cenusiu-brun, brazdat de benzi transversale, întunecate pe spate si galben-albicioase pe burta.
Aspretele este considerat cea mai periclitata specie de peste din Europa. Daca acum mai putin de 50 de ani era raspandit în cursul superior al Argesului si afluentii acestuia Vâlsan si Râul Doamnei astazi arealul sau de raspândire sa redus la doar o mica portiune a râului Vâlsan. Cauza principala o constituie acumularile construite pe Arges urmate de captarea apei din afluentii acestuia. Eforturile pentru salvarea aspretelui se focalizeaza pe reconstructia habitatelor, constientizarea publicului si înmultire artificiala.
Niciuna dintre aceste specii nu prezinta importanta economica, în schimb unele au o deosebita importanta stiintifica. Majoritatea sunt cuprinse pe lista speciilor ocrotite în România; babusca de Tur, cleanul dungat, câra si nisiparnita figureaza pe lista speciilor "de plante si animale a caror conservare necesita desemnarea ariilor speciale de conservare si a ariilor de protectie speciala avifaunistica", în timp ce aspretele este cuprins pe lista speciilor "care necesita o protectie stricta".
Bibliografie:
Banarescu P. (2000) - "Status of Romanichthys valsanicola (Percidae) the most threatened fish species in Europe", Freshwater Fish Conservation: Options for the Future (Abstract), International Symposium, Algarve-Portugal;
Banarescu P., Bichiceanu M. (1959) - "Un peste nou pentru fauna R. P. R.: Leuciscus souffia agassizi Cuvier et Valenciannes", Studii si cercetari de biologie, seria Biologie animala, tom XI, Ed. Acad. R. P. R.;
Busnita Th., Alexandrescu I. (1971) - "Atlasul pestilor din apele R. S. România", Ed. Ceres, Bucuresti;
Calinescu R., Antonescu C., Banarescu P. (1969) - "Biogeografia României", Ed. Stiintifica, Bucuresti;
Constantinescu M (2001) - "Zone piscicole în râurile României", Pescar modern, nr. 47;
Dumitrescu M., Banarescu P., Stoica N. (1957) - "Romanichthys valsanicola, gen nou specie noua de peste (Percidae Pisces)", Travaux du M. D'H. N. "Grigore Antipa", vol. 1, Bucuresti;
*** (2000) - "Ordonanta de urgenta nr. 236 din 24 noiembrie 2000 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei salbatice", Monitorul Oficial al României nr. 625 din 4 decembrie 2000
Acum 2 ani
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu