Bregaglia/Chiavenna - Caurga

Bresa lunga de 145 metri, lata de 7 si adanca de aproape 40 isi afla originile intr-o cariera de piatra de olarit care exista inca de pe vremea romanilor si este sapata in promotoriul de stanca pe care se inalta in evul mediu fortaretele si cetatea Chiavennei.

In peretii carierei sunt evidente si azi locurile de unde au fost extrase blocurile de piatra semi-fasonate.

Piatra de olarit are proprietati refractare: rezista la diferente de temperatura, acumuleaza caldura incet si o pastreaza vreme indelungata. In plus nu absoarbe si nu da gust mancarii pastrate in ea. Vasele facute din acest material sunt tipice culturilor alpine si au fost folosite inca din epoca fierului pana tarziu, spre mijlocul secolului al 19-lea.

Pe langa Caurga, urmele multor altor cariere de piatra olarului pot fi vazute in zona orasului Chiavenna.

Bregaglia/Chiavenna - Cascada Acquafraggia

De la Bondo am trecut granita inapoi in Italia si ne-am instalat la Piuro, in campingul de la baza cascadei Acquafraggia ("apa rupta").

Torentul vijelios coboara din lacul cu acelasi nume de-a lungul unei vai de origine glaciara cu numeroase cascade.

Cascada mare, aflata chiar la baza versantului, cade in 2 fire principale si 2 trepte de la o inaltime totala de 170 metri.

In jurul cascadei, vaporii de apa creaza un microclimat bland cu vegetatie specifica, iar despre aerul de aici se crede c-ar avea proprietati curative.

Bregaglia/Chiavenna - Bondo

Micul satuc cu doar 200 de locuitori se afla in Bregaglia (Bergell) pe teritoriul Elvetiei dar la doar cativa kilometri de granita cu Italia. De aici se urca pe Val Bondasca spre Pizzo Badile si Cengalo. In cele 2 zile pe care le-am petrecut in campingul de aici, inainte si dupa tura, am profitat de ocazie sa facem cateva plimbari pe stradutele inguste si pietruite.

O alta zi prin caldari: Sasc Fura - Sciora - Val Bondasca

Pentru ca nu ne place sa ne intoarcem pe acelasi drum, de la Sasc Fura am hotarat sa traversam peste trecatoarea Vial si apoi prin caldarile glaciare de de pe partea estica a muchiei pana la Cabana Sciora si de acolo sa coboram inapoi la Bondo.

Muchia nordica si peretele nord-estic asa cum nu le vazusem in urma cu 2 zile cand mai trecusem odata pe aici, dar pe intuneric.

Dupa Vial traseul urmeaza acelasi tipar cu cel de pe partea opusa: o traversare parca interminabila peste zeci de mici vai ce brazdeaza caldarea glaciara.

Peretele nord-estic, vedeta zonei, a fost urcat in premiera de Riccardo Cassin in 1937 pe o ruta care acum ii poarta numele, ascensiune ce a avut prima repetare abia 12 ani mai tarziu. In 1952, legendarul Hermann Buhl urca aceasta ruta in premiera solo.

Cengalo si Badile

 Cabana Sciora (2118 m)

Ajunsi aproape jos pe Val Bondasca aruncam o ultima privire spre Badile inainte sa fie inghitit de nori. A doua zi vremea urma sa se strice.

La pas peste pasi din Italia in Elvetia (Gianetti - Sasc Fura)

Pizzo Badiletto, Pizzo Badile, Punta Sentori

Dente della Vecchia, Punta Torelli, Punta Santa Anna, Pizzo Badiletto

Pizzo Cengalo

Pornim cu greu de la Cabana Gianetti, ne asteapta o traversare lunga inapoi in Elvetia peste 2 pasi inalti...

Dente della Vecchia 

Cabana Gianetti, din ce in ce mai mica in zare...

Pasul Porcellizzo (2962 m)

Dupa pas in coborare spre caldarea de sub Punta Torelli.

In caldare marcajul lipseste pe o portiune mare iar despre poteca nici nu poate fi vorba pe acea aglomerare de blocuri, asa ca pierdem ceva timp pana gasim continuarea.

Unul din punctele de reper de pe traseu este bivuacul CAI aflat pe un promotoriu intre cei 2 pasi. Aici exista un izvor pe care noi insa l-am gasit secat.

Privim inapoi spre pasul Porcellizzo si imensa caldare a carui ghetar s-a topit aproape in intregime.

Spre Pasul Trubinasca (2701 m)

Urmeaza o traversare parca interminabila peste caldarea brazdata de zeci de mici vai.

Impresionanta muchie pe care o urcasem cu o zi in urma.

Ajungem la Sasc Fura cam in acelasi timp cu apusul Soarelui si hotaram sa amanam coborarea spre Bondo pentru urmatoarea zi.