Parcurgerea promotoriului stancos al Capului Senino ce desparte golfurile Porto si Girolata a fost cea mai spectaculoasa drumetie pe care am facut-o in Corsica. Extrem de frumoase au fost privelistile dar si traseul in sine: un labirint de piatra printre megaliti, prin canioane si valcele prabusite, traversand portiuni impadurite sau cu maquis iar in tot acest timp avand practic marea la picioare.
Vedere spre Golful Girolata; in deapta se vede Scandola iar in stanga Castellacciu si Senino, varfurile pe care urma sa urcam.
Punta Castellacciu (585 metri) vazut din Bocca a Croce (Col de la Croix).
O prima portiune se merge printr-o padure xerofila unde ne intersectam cu o turma de mistreti.
Una din putinele flori intalnite. De vina a fost in mare parte perioada secetoasa in care ne aflam.
Peninsula Scandola: in anii '60 aici si-au gasit refugiul ultimele foci calugar corsicane. Desi intre timp acestea pierisera, sub inspiratia acestui fapt, in 1975 zona este declarata rezervatie naturala cu protectie stricta, accesul fiind interzis pentru a-i pastra nealterat caracterul natural. Sunt protejate ecosisteme costiere foarte complexe cu bioconcretiuni de suprafata dar si formatiuni coraligene la adancimi mai mari, specii de pasari, delfini si altele. Din pacate faima acestui loc a creat in jurul sau o mica industrie turistica: sute de ambarcatiuni, unele cu motoare de mare putere si mii de turisti, se imbulzesc zilnic in jurul peninsulei sufocand zona.
Versantii stancosi extrem de abrupti se prabusesc direct in mare.
Monte Senino (619 metri) vazut de pe Punta Castellacciu.
Spre Monte Senino traseul devine un adevarat labirint de piatra prin care ne orientam cu ajutorul momailor si a unor mici puncte de vopsea.
Golful Porto
La un moment dat traseul trece printr-un canion atat de ingust incat pe alocuri abia te poti strecura.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu