Cheile Turzii, deasupra raului de nori

Duminica trecuta am mers in Cheile Turzii sa parcurgem un traseu de alpinism clasic, primul pe anul acesta. Alegem Priponul Mare pentru ca e scurt si in soare.


In chei gasim frig, bruma si un rau de nori ce se prelingeau printre pereti topindu-se apoi pe masura ce urcau pe defileu.


Ne grabim sa ajungem la Pripoane unde speram ca e soare si frumos.


Ajunsi insa constatam ca Soarele jos din aceasta perioada nu mai are puterea sa patrunda pana la baza peretelui ci il scalda doar de undeva de la 15-20 metri deasupra noastra. Pornim dar nu inaintam foarte repede pentru ca e frig, stanca uda iar lungimile de sus inierbate si friabile asa ca dunga de lumina termina traseul inaintea noastra.


Admiram marea de nori ce se varsa prin canion, nori in care urmeaza sa ne scufundam din nou in scurt timp si observam tarziu ca am ajuns intr-un fel de labirint de piatra. Cu un telefon ne lamurim ca urcarea spre platou din acest punct e complicata mai ales ca, intre timp, se lasase noaptea. Noroc cu un punct de retragere pe care il observase Mihaela la urcare, putin in stanga liniei, si care ne scoate din 2 rapeluri inapoi la baza traseului.