Situat in extremitatea nordica a Insulei Borneo, in partea malaeziana a acestuia, este cel mai inalt si proeminent munte din zona, parte a lantului muntos Crocker, unul din cele mai importante puncte de interes biologic din lume si parc national din 1964 cu o suprafata de 752 kmp. Nu am ajuns pana pe varf ("de ce?" este o intreaga alta poveste) ci am facut doar o plimbare de 9 ore pornind de la Timpohon, am atins altitudinea maxima la 2702 metri in punctul numit Layang Layang si am coborat apoi spre Mesilau. Daca prima parte este preferata de majoritatea celor ce urca pe varf pentru ca este mai scurta si mai usor accesibila in schimb partea dintre Layang Layang si Mesilau este favorita celor ce doresc sa observe mai bine natura. Acest din urma sector este denumit si "Poteca Botanistilor" fiind folosita initial de naturalisti, in scop stiintific si doar ulterior deschis turistilor.
Este unul din locurile cu cea mai mare biodiversitate de pe Pamant si cu o rata a endemismului foarte ridicata. Daca bogatia in specii este mare indeosebi la poalele muntelui in padurile de dipterocarpacee, in schimb endemitele apar in special in etajele superioare datorita izolarii si a solurilor foarte sarace. De exemplu in acest areal exista mai multe specii de ferigi decat pe intreg continentul African.
Geomorfologic vorbind, Mount Kinabalu este un tanar masiv granodioritic, racit abia in urma cu 10 milioane de ani, ce continua si azi sa se ridice prin echilibrare isostatica cu aproximativ 5 mm pe an din mijlocul peneplenei din roci sedimentare ce il inconjoare si isi inalta punctul maxim, Varful Low, in prezent la inaltimea de 4095 m deasupra nivelului marii. Activitatea ghetarilor ce l-au acoperit de-a lungul Pleistocenului au lasat urme evidente ca Valcelul aceluiasi Low sau crestele crenelate.
Fiind extrasezon doar 2-3 din zecile de specii de rhododendron erau inflorite.
Una din cele peste 800 de specii e orhidee salbatice (dreapta) care traiesc in acest areal; la fel ca si in cazul rhododendronilor, foarte putine orhidee erau inflorite.
Plantele "carnivore" din genul Nepenthes se gasesc aici intr-o diversitate nemaintalnita cu un numar de 13 specii cunoscute din care 5 sunt endemice. Pentru a suplini carentele de nutrienti din sol aceste plante isi dezvolta din frunze modificate acele redutabile capcane in care pe langa insecte uneori sfarsesc chiar si mici mamifere.
Titlul de "cea mai enervanta planta" este revendicat fara drept de apel de ratanii cu ale lor mii de tepi incovoiati. Acestia ii ajuta sa se ridice spre lumina mult ravnita din partea superioara a coronamentului dar in acelasi timp se agata fara mila si de piele, haine, bagaje.
Poteca este larga si consolidata pe multe portiuni cu traverse de lemn ce te obliga la pasi mari si obositori.
Uneroi "capcanele" carnivorelor ating dimensiuni remarcabile: la cele mai mari specii ele pot creste pana la zeci de centimetri, pot contine peste 3 litri de lichid si pot captura animale de marimea sobolanilor.
Din cauza umiditatii din aer, practic nu exista nici un petec de scoarta liber ci fiecare centimetru este intesat cu epifite dintre cele mai variate: de la licheni si muschi pana la ferigi si orhidee.
Partea a 2-a aici...
(Imagini din 4-5 August 2009)
Acum 3 ani
2 comentarii:
As dori sa va intreb daca de pe varful Kinabalu se vede oceanul?
Mirel Craciunescu
Imi pare rau dar nu va pot raspunde la aceasta intrebare pentru ca din motive "birocratice" nu am putut urca pana pe varf. Nu am citit nicaieri ca s-ar vedea oceanul desi, teoretic el este la mica distanta.
Trimiteți un comentariu