vineri, 6 august 2010

Rodnei - Piciorul Mosului

Piciorul Mosului este o muchie prelunga ce coboara de pe Pietrosul Rodnei pana in Valea Viseului. In partea superioara se desparte in 2 creste accidentate ce incadreaza Zanoaga Mare. Am pornit sambata trecuta de dimineata spre Borsa, tinta noastra fiind ramura din stanga a Piciorului Mosului despre care auzisem multe povesti, dar nimeni nu reusise sa ne lamureasca exact cum se parcurge in conditii de iarna, asa ca am hotarat sa o parcurgem vara dar cu "ochi de iarna". 

Hotaram sa nu abordam muchia chiar de la baza fiind o prima portiune lina si neinteresanta si urcam de la Iezerul Pietrosului pieptis sa iesim inainte de prima portiune verticala. Cum era deja destul de tarziu hotaram sa amanam continuarea pentru a doua zi dimineata.

Vremea a fost instabila asa ca ne petrecem seara privind spectacolul norilor si cautand apa si locuri de bivuac.

Pana la urma montam doua bivuacuri: unul comod sub cerul liber si unul "de ploaie" sub o lespede si protejat cu folia de supravietuire. Am avut ocazia sa le folosim pe amandoua pentru ca la un moment dat, in cursul noptii, a plouat putin. Dimineata am vazut pentru prima data o capra neagra in Muntii Rodnei si am auzit tipatul marmotelor in Zanoaga Mare.

Am pornit concomitent urmarind cat mai direct linia crestei. Terenul este usor si asiguram rar si mai mult de antrenament ca sa nu ne iesim din mana la plasarea mobilelor. Cel mai bine stau camele si amarajele, nucile mai putin. Asigurari fixe nu am gasit.

Portiunea mediana este cea mai accidentata. Aici exista 2 rupturi de panta unde stanca devine aproape verticala iar in cateva locuri trebuie depasite mici surplombe. Desi ulterior s-a dovedit a fi mai usor decat parea, acea zona am parcurs-o in sistem cap-schimbat cam 4 lungimi de coarda.

Versantul este mai abrupt pe partea dreapta si domol pe stanga asa ca in caz de vreme rea sau alte probleme retragerea spre Caldarea Iezerului este posibila cam de oriunde.

Cum nu am gasit nicaieri un grad pentru acest traseu, as spune 2B cu pasi de 5 daca se tine creasta matematic fara sa se ocoleasca pe iarba. 

Pe portiunea superioara creasta pierde din verticalitate si inaintam din nou concomitent.

Soarele ce straluceste din spate imi proiecteaza pentru cateva clipe silueta inconjurata de un halou in ceata deasa de pe partea opusa. Fenomenul poarta numele de "Spectrul din Brocken".

La final se coboara intr-o mica sa de unde urcusul continua pe o panta inierbata pana pe Pietrosul.

Traseul a durat 2:45h in echipa de doi si am castigat in altitudine aproximativ 250 m de la baza primului colt pana in saua finala. Daca in conditii de vara nu e cine stie ce pentru iarna pare un treseu interesant, am ochit linia si probabil il vom incerca cat de curand in conditii hivernale. Atunci bineinteles traseul se abordeaza direct pe linia crestei de la baza (undeva in drepul Statiei Meteo, chiar la baza caldarii) iar retragerea din creasta devine delicata.

Pentru intoarcere am continuat spre Vest pe muchia Pietrosului peste Vf. Hotarului, am coborat pe la Casa Laborator "Fata Pietrosului" pana in Moisei.

2 comentarii:

Silvique_ms spunea...

Frumoasa relatarea, si frumoase fotografiile. Consider ca am citit cu atentie ceea ce ai scris si imi e neclar numarul si numele participantilor, si data/ziua cand a avut loc tura.

Astept cu interes varianta de iarna. ;)

Mihai C. spunea...

Merci de observatii si de aprecieri! Ai dreptate, mi-au scapat detalii importante. Am facut completarile si in text. Am fost in echipa de 2 (eu si Mihaela) sambata si duminica trecute (31 Iul-1 Aug).