Grand Canyon - from Rim to River

Daca ar fi sa va descriu Marele Canion intr-un cuvant cu siguranta v-as spune ca e mare! De fapt e foarte foarte mare, de fapt nici nu va puteti imagina cat e de mare!


Profitand de ziua inteaga pe care o aveam la dispozitie si dupa ce admiram rasaritul ne propunem o incursiune spre adancurile canionului fara un plan precis. Alegem traseul South Kaibab si incepem coborarea de 1400 metri care duce de pe South Rim (2130 m) pana pe malul lui Colorado River (730 m).


Soarele straluceste pe cer dar temperatura ramane acceptabila, e toamna si e momentul ideal pentru drumetie, feriti de arsita verii si deopotriva de capcanele iernii: portiuni de gheata.


Traseul este spectaculos si ofera noi si noi pespective pe masura ce ne cufundam spre interiorul canionului.


Coboram mai intai lin de-a lungul unei creste, apoi urmeaza o alternanta de coborari abrupte si portiuni in care traseul urmareste curba de nivel.


South Kaibab-ul este accesibil si ecvestru asa ca ne intersectam cu cateva grupuri calare pe catari.


In sfarsit vedem raul, e inca departe dar ne mobilizeaza sa continuam.


Cele 2 turnuri care au dominat peisajul pe tot parcursul incep sa ne priveasca tot mai de sus pe masura ce pierdem altitudine.


Inaintam repede asa ca decidem sa continuam drumul pana la rau in ciuda recomandarilor de a nu incerca o astfel de drumetie intr-o singura zi.


Admiram energia si modul salbatic in care apa a sapat peste un kilometru si jumatate in stratele sedimentare de gresie si calcar ale Platoului Colorado, parca special pentru a ne oferi noua acest spectacol grandios.


Traversam Podul Negru si coboram pe malul raului unde facem o scurta pauza pe plaja de nisip alaturi de cateva echipaje de rafting si canoe care ajunsesera aici pe calea apei.


Ne racorim in apa foarte rece si de culoare ce ne aminteste de apa din lacurile alpine.


Urmam o portiune de-a lungul raului pe malul drept. Gasim pentru prima data o sursa de apa si ne completam proviziile. Hotaram sa nu ne intoarcem pe acelasi drum ci sa incercam traseul Bright Angel care urca inapoi pe South Rim urmarind valea cu acelasi nume.


Traversam inapoi raul de data acesta pe Podul de Argint si pentru inceput urmam malul raului apoi incepem urcusul pe valea Bright Angel insotiti de susurul apei care curge chiar si in aceasta perioada de seceta crunta. Mihaela, care mergea in fata, da nas in nas cu faimosul sarpe cu clopotei care o avertizeaza cu un clinchet sa pastreze distanta, dupa care se retrage elegant la adapostul vegetatie.


Ajungem la Indian Garden, minunata oaza in peisajul desertic al canionului, care ne intampina cu umbra si racoare. Gasim din nou apa si facem o noua scurta pauza la adapostul uriasilor plopi (cottonwood) ce cresc aici; am mai zabovi dar ora e tarzie si mai avem mult de urcat. Partea abrupta de-abia acum incepe, dar mergem voiniceste si ajungem inapoi pe South Rim odata cu ultimele raze de soare.

(Imagini din 30 septembrie 2008)