marți, 5 ianuarie 2010

Fagarasul intre ani


De Anul Nou am urcat miercuri seara in Fagaras la Cabana "Valea Sambetei". De la inceput zapada a fost foarte putina si ne bucuram ca nu am mai carat cu noi si schiurile de tura. Noaptea a inceput sa ploua asa ca in ultima zi a anului trecut ne trezim tarziu. Vremea da insa semne de indreptare si hotaram sa incercam muchia ce pleaca din Caldarea Buna si urca pana pe Varful Slanina, un traseu scurt ce ne interesa pentru ca este una din variantele ce pot fi folosite pentru a urca in creasta in conditii de risc mare de avalansa, cand ferestrele sambetei devin veritabile capcane.


Chiar daca soarele straluceste peste Tara Fagarasului, norii se agata cu incapatanare de crestele muntelui.


Zapada are consistenta apoasa si stratul ramane subtire si in caldarile de sus, peste tot rasar pietre iar in zonele expuse viscolului se vede iarba.


Ajungem la baza tocmai cand echipa de trei, plecata cu putin timp inaintea noastra de la cabana, tocmai intra in traseu.


Parcurgem concomitent urcarea pana in sa apoi pentru a evita aglomeratia aleg o linie usor partea stanga, traversez o limba de zapada, asigur la un friend si continui pe o fata pietroasa. Inaintez incet pentru ca zapada este putina si dau mai mult de stanca iar pernitele de iarba nu sunt inghetate pentru a tine bine lama pioletului. Multe pietre care in mod normal ar fi fost fixate de frig acum stau sa cada la cea mai mica neatentie. La un moment dat imi dau seama ca un brau de piatra ascendent ma impiedica sa ies in dreapta spre fata muchiei si descatar ca sa caut un punct unde pot traversa. Incerc sa mai montez un friend dar cand eliberez cama bolovanul se rupe in doua. Ies pe fata si regrupez la un amaraj, apoi inca o lungime de coarda pana pe primul varf, apoi saua. Ma uit la ceas si constat ca pierdusem mult timp pe acea fata expusa. Intre timp norii cenusii se adunasera amenintator deasupra noastra si invaluisera partile mai inalte ale crestei. Incepe sa toarne cu mazariche. Hotaram sa ne retragem si le strig asta celor din fata care deja ajunsesera pe al doilea varf, ca nu cumva sa ne astepte.


Din sa se vede Coltul Balaceni in toata splendoarea.


Montam un rapel pe dupa un colt de stanca si incepem sa coboram dar cei 30 de metri ai semicorzii nu ne ajuta sa pierdem prea mult in altitudine.


In timp ce Mihaela rapeleaza mai arunc o privire spre creasta care continua cu o portiune pietroasa apoi cu un horn destul de ingust.


Nu mai gasim un alt colt propice pentru rapel asa ca montez o regrupare dupa un bolovan. Sap cu degetele intr-o fisura pentru a face loc unui friend dar fara succes. De aici pornim in descatarare asigurata, apoi concomitent pana in fundul caldarii. Ne grabim sa coboram pentru ca vantul puternic ne loveste in fata cu mii de boabe de gheata.


Muchia Slanina ramane in urma pe fond de nori cenusii si va mai fi acolo multa vreme de acum incolo. In dreapta se vede primul valcel pe care am urcat iar undeva la mijloc cel pe care ne-am retras.


In noaptea de Anul Nou a inceput sa ploua si a continuat pana a doua zi dupa-masa asa ca zapada de pe vale se topise aproape complet. Avand in vedere vremea am hotarat sa coboram sambata dimineata cand a inceput din nou sa ninga, dar zapada ne-a insotit doar putin timp, apoi ploaia i-a luat locul din nou.

4 comentarii:

marius spunea...

Si pe la Valea Sambetei ce mai e?

Mihai C. spunea...

Ca de obiciei, nimic deosebit, cel putin de 3-4 ani de cand am fost eu prima data pe acolo. N-ar strica putin mai multa grije pentru aceste cabane din partea celor care le administreaza...

Anonim spunea...

am petrecut si eu un rev pe valea vistea mare si am dat o tura pana sus pe Vistea..dar zapada mare nu ne-a lasat sa ajungem pe coperisul tarii. era si trecut de 4 dupamasa.pornisem doar la 8 dim spre varf. a fost experienta de neuitat.
am initat un poriect impreuna cu cmc29 ajutati-ne sa il promovam. multumim. www.romaniantops.eu

DiliMache spunea...

superb, singurul loc unde am trait un revelion a fost Barcaciu, iar la Valea Sambetei si Moldoveanu nu am fost decat vara.... felicitari si sa ne mai incanti cu asemenea escapade :-)