Ziua perfecta incepe cu trezirea la 6 dimineata si plecarea spre chei pantru a nu risca sa ne prinda ploaia anuntata pe dupa-masa. Hotarasem sa incercam traseul Vigh Tibi, cel mai vechi si mai abordabil din Peretele Urias.
Ajungem la intrare cu emotii sa nu facem o baie in Hasdate, ne echipam si la atac! Caut prima priza din traseu si observ ca sunt la 10 cm cu mana de o vipera care se abtine insa sa muste desi adoptase o pozitie de atac, noroc inca de la prima ora, ziua incepuse bine. Mutam ad-hoc intrarea in traseu cu 3 metri mai in stanga si la drum. 
Inaintam cursiv, din cand in cand ma opresc sa consult descrierea traseului pentru a nu risca sa ne ratacim. Desi regruparile au fost refacute pe spituri doar din 2 in 2, gasim si regruparile vechi care sunt in stare foarte buna si foarte comode, asa ca nu avem probleme din cauza semicorzilor ceva mai scurte pe care le avem. Ajungem pe picior unde ne intalnim cu Madona si cu potecuta spre Porumbei. De aici urmeaza partea mai expusa a traseului, 3 lungimi ceva mai dificile care culmineaza cu celebra traversare.
In continuare traseul pierde din dificultate, tranformandu-se intr-o creasta friabila care ne scoate dupa inca 3 lungimi aproape de Cruce. Ajunsi in acest punct insa, in loc sa urcam pe platou, am preferat o retragere prin Hiliod. 3 rapeluri ne scot la baza acestuia in timp ce porumbeii si randunele ce isi au culcusul aici executa manevre ametitoare prin aer in jurul nostru iar sunetele pe care le scot capata o rezonanta deosebita. Apoi la pas pe sub Peretele Ciorilor acompaniati la propriu de coroncaniturile stancutelor care isi au cuiburile deasupra noastra.
Cateva din florile care va vor bucura daca ajungeti zilele aceasta prin chei.
Acum 3 ani
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu