luni, 15 decembrie 2008

vineri, 12 decembrie 2008

Desert Cottontail



Un iepure de desert "cu codita de bumbac" (Sylvilagus auduboni) se crede invizibil la adapostul crepusculului si al vegetatiei saracacioase de desert, in Parcul National Arches, Utah.

vineri, 5 decembrie 2008

Arches


Parcul National Arches adaposteste peste 2000 de arcade naturale, mai multe decat oriunde altundeva in lume dar si nenumarate alte formatiuni, martori de eroziune: lame, turnuri, "babe" cu nimic mai putin spectaculoase.


Asezarea in miezul Platoului Colorado la altitudine intre 1200-1500 metri, maximele barometrice, continentalismul si umbra de precipitatii a Muntilor La Sal fac din acest loc un desert inalt si rece. Manifestarile extreme sunt mai intense decat in desertul nisipos aflat mai la sud astfel incat diferente de temperatura de pana la 30 gr.C in decursul aceleiasi zile nu reprezinta aici un lucru iesit din comun.


Principalul vinovat pentru aceste formatiuni spectaculoase este depozitul de sare de la baza, gros de sute de metri, rezultat al evaporarii unei mari interioare in urma cu 300 mil. de ani.


In timp inundatiile, vantul, fluctuatiile oceanului au strans deasupra alte sute de metri de material erodat care s-a recomprimat sub propria presiune in strate succesive de gresie si a exercitat o presiune din ce in ce mai mare asupra stratului de sare de la baza.


Curand aceasta presiunea devine prea mare si sarea devine instabila, isi incepe framantarile si ajutata si de tectonica intensa a zonei incepe sa se franga, se lichefiaza, se redepoziteaza.


Zbuciumul din subteran incepe sa se vada si la suprafata, stratele de gresie se rup si iau forma de domuri, cele ramase fara suport se prabusesc in cavitatile lasate in urma. Eroziunea de suprafata da si ea o mana de ajutor indepartand rezidurile si stratele moi, tinere de la suprafata si slefuieste suprafetele de gresie.


Arcadele variaza in dimensiune de la deschideri de 1 metru pentru cele mai mici culminand cu Landscape Arch (in imagine) care are o deshidere de aproape 100 de metri.


Formarea unor noi arcade si macinarea celor vechi este un proces in general lent si laborios care continua si in zilele noastre. Uneori insa fortele naturii rup echilibre si produc schimbari bruste si violente. Un astfel de eveniment a avut loc in 1991 cand un bloc de aproximativ 80 mc s-au prabusit de pe bolta lui Lanscape Arch, lasandu-i arcada ireal de subtire.


Intretinuta de doar 30 de litri de precipitati anual vegetatia este saracacioasa. Se evidentiaza paduricile pitice de pin si ienupar care acopera 40% din teritoriul parcului si adapostesc la umbra lor alte aproximativ 100 specii de plante din cele mai variate.


Exista indicii ca nativ-americanii au trait aici inca din anul 10.000 IHr. inainte ca zona sa devina arida ca in zilele noastre. Primul european se pare ca a ajuns in zona de-abia undeva in jurul anului 1840.

(Imagini din 2 octombrie 2008)

miercuri, 3 decembrie 2008