joi, 28 iunie 2007

Licuriciul

Viermele luminos (Lampyris noctiluca) este unul dintre cele 3 specii de licurici europeni. Numele de "vierme" vine de la aspectul femelelor si al larvelor, dar in realitate sunt coleoptere (gandaci).



Lumina emisa este rece, galben-verzuie fiind rezultatul oxaidarii moleculei de luciferina la oxilucierina in prezenta unei enzime numita luciferaza. Spre deosebire de cealalta specie: Lamprohiza splendidula ale caror "felinare" se aprind si se sting foarte repede, acest licurici nu are un control la fel de bun asupra reactiilor de oxidare si in consecinta lumina emisa este continua si e nevoie de minute bune pentru a se stinge sau aprinde. Astfel, doar la larve si la masculi (care au organele luminoase mai mici) putem observa ocazional slabe palpairi.



Viermii luminosi traiesc 2 sau chiar 3 ani in stadiul de larva si doar cateva saptamani in stadiul de adult, timp in care se imperecheaza si apoi mor la scurt timp dupa depunerea oualor. Traiesc in iarba pajistilor sau in litiera padurii hranindu-se in special cu mici melci.



Cel mai intens lumineaza femelele care ies noaptea sa-si etaleze astfel farmecele pentru a atrage masculii inaripati care zboara in cautarea lor.

(Foto : femela de Lampyris)

vineri, 22 iunie 2007

marți, 12 iunie 2007

Cheile Turzii la inceput de iunie


Turnul Ascuţit (vedere de la Peretele Aerian)


Turnul Ascuţit si Grota lui Hili (vedere din poteca)


Creasta Frumoasă (vedere din poteca)


Urechelniţa (Sempervivum tectorum)


Dianthus carthusianorum pe fond de Sempervivum

vineri, 8 iunie 2007

Atenţie la Zmăoaică!

Dictamnus albus, numita popular zmaoaica, floare de foc, frasinel, engl: gasplant, burning bush, este o planta de stepa din Fam. RUTACEAE care se intalneste frecvent si in zona Transilvaniei, inclusiv in zonele cu stancarii calcaroase: Cheile Turzii, Aiudului, Tureni, Piatra Cetii etc.



Contactul pielii cu oricare parte a acestei plante dar in special cu florile si capsulele de seminte urmat de expunerea la soare a suprafetei respective provoaca dermatite severe, asemanatoare unor arsuri care in cazurile grave pot necesita chiar spitalizare.



Vinovate de aceste arsuri par sa fie uleiurile volatile secretate de aceasta planta si care in prezenta soarelui se descompun generand printre altele si un isopren foarte inflamabil. In anumite momente emisia acestor uleiuri este foarte intensa si determina formarea unui nor foarte inflamabil in jurul plantei mai ales in zilele foarte calde si fara vant. In aceste conditii daca apropiem o flacara de zona florilor sau capsulelor de seminte planta va fi cuprinsa de flacari si va arde pentru 1-2 secunde fara a fi insa afectata.



De-a lungul timpului au fost raportate chiar si cazuri de autoaprindere ale unor tufe de zmaoaica ceea ce a determinat pe multi sa creada ca aceasta planta ar putea sa fie o explicatie stiintifica a tufisului care arde din Biblie: "iata ca tufa de maracini ardea cu valvatai si totusi tufa de maracini nu se mistuia" (Exodul 3:2).

marți, 5 iunie 2007